COPIII NOSTRI...

Astazi, 21 martie, este Ziua mondiala a poeziei dar si Ziua copiilor strazii, Ziua celor cu sindromul Down, asa ca voi scrie cate ceva despre copii, despre educatie si in mod special despre Daria noastra, Omul Mic al echipei. 

Omul Mic a trecut printr-o interventie spitaliceasca cu o demnitate de adult si o discretie de admirat (" de ce i-ati spus lu' buni despre picaturile de ochi?" ) Draga mea, buni stie cum sta treaba cu ochelarii, controalele la medic, picaturile de ochi, doar si buni poarta ochelari si merge la controale...

De la aceasta "intamplare" e doar un pas mic pina la ceea ce vreau sa transmit: copiii nu stiu ce sunt fricile, ei trec cu mai multa usurinta peste durerile fizice fiindca nu fac scenarii ca noi, datoria noastra ca si parinti, bunici, educatori este sa-i pregatim pentru greutatile vietii dar nu cu fel de fel de "sperietori" ; am auzit de multe ori amenintari cu injectiile, daca nu face aia sau face ailalta, primeste injectii! Doamne, ce poate fi mai rau? Pai tocmai asta este de evitat, frica de medic, spital, tratamente, intepaturi mai cu seama; frecvent se vehiculeaza si amenintari cu lupul, bau-bau, tiganul, cainii vagabonzi, etc; nu intru in alte domenii, raman aici, in cel legat de sanatate. 

Carti, o multime de carti, educatori, psihologi, medici, s.a. bine intentionati cu totii, sunt de acord dar dincolo de sfaturile specialistilor, de experienta noastra a celor mai in varsta, deja bunici, educati copiii cu iubire, respect, incredere si disciplina, desigur! NU EXISTA RETETA PERFECTA, PARINTELE PERFECT, COPILUL PERFECT! MODELE? DA si NU!

Educati copiii cu sufletul, din suflet catre suflet, va adaptati la personalitatea lor, cu un set de reguIi ale casei, cu un set de " pedepse"  si " recompense" dupa caz, insa NU saditi fricile in sufletele lor, NU le ingraditi libertatea de a se dezvolta cum le cere fiinta si nu le luati increderea in viata! Noi, adultii ca niste Copii Mari ce suntem, sa avem grija doar sa-i protejam, sa le punem din loc in loc niste balize invizibile, din cand in cand niste "fire calauzitoare" spre Calea lor!

Si imi vine in minte inca un exemplu de la NOI ; Omul nostru mic a facut o " tumba" chiar de ziua ei, chiar la petrecere; urmarile acestui "accident" un cucui si un brat de la ochelari rupt! Cand sa aleaga noile rame, a ales rame violet! 'Geaba au incercat parintii sa o influenteze, convinga sa ia tot rozalii, rosii ca ea nu a cedat! Si cred ca e o dovada de  afirmare a propriilor gusturi, nu rasfat; sunt situatii si situatii, uneori chiar avem datoria sa indruman cu tact si rabdare spre ceea ce stim ca ar fi mai bine pentru Omul Mic dar  sa nu impunem gusturile si preferintele noastre neaparat!

Educatia este un domeniu infinit iar drumul si  dezvoltarea copilului sunt nesfarsite...

" OMUL CAT TRAIESTE INVATA!"...  la scoala vietii, ar adauga bunica mea!

Am scris despre noi si ale noastre, despre educatie, un strop, insa, ma intreb si va intreb, ce putem face si mai ales ce facem pentru copiii strazii, pentru copiii cu sindromul Down dar pentru toti copiii singuri, saraci, cu diferite probleme??