Poveste de Iarna, pentru Copii Mari si Oameni Mici
- Stii cu ce am visat azi noapte, buni? Cu printese si cu Craiasa Zapezii.
- Ce vis frumooos! De-aia a nins azi noapte, ai visat tu cu Craiasa Zapezii! Stii Daria, Omii nostri de zapada cand s-au topit s-au ridicat la cer si au format alti nori...
- O, da, s-au dus la Craiasa Zapezii si ea i-a transformat in nori de fulgi si acuma ninge, ei vin iar la noi...
- De unde stii tu asta? Ai vazut la " macul tau" ?
- Nuuu, ne-a povestit Doamna Daniela la gradi' ...
- Asaaa, credeam ca numai noi stim asta! Uite ca mai sunt si alti Copii Mari care spun povesti frumoase Oamenilor Mici!
"Cod portocaliu", "iarna de cosmar", "viscolul a facut ravagii"...ce bine ca Daria si alti copii nu stiu ce inseamna astea! Stiu ei cate ceva despre Mosul Viscol, ca ar fi un personaj rau dar nici chiar asa rau... Sau cel putin imi place sa cred ca inca nu stiu de Frica Iernii! Se bucura de fulgi, de sanie, de Omii de zapada! ...
... cu multi ani in urma, parca prea multi, vreo 45 sa fie, iernile chiar erau " ierni de coduri colorate" , gerul era ger de imi ingheta nasul si nametii erau cat gardul, la propriu!
La orele 7 cand ma porneam eu spre scoala, cativa kilometri pana acolo, zapada era cladida deja in paravane mai inalte decat mine, Om Mic in clasa a cincea, si soseaua nationala era curata, treceau incet tirurile cu marfa, autobuzele cu navetisti...e drept ca nu erau coloana ca acum, nu circulau bara la bara, insa eu cred ca noi suntem cei care trebuie sa facem eforturi de adaptare la vreme si mai ales la vremuri si nu invers, Omul sa accepte si sa se modeleze pe rosturile Naturii si nu invers!
...imi amintesc dimineti in care geamurile erau acoperite cu flori de gheata, o dantelarie impresionanta, un adevarat macrame, ar zice Radu! Bunica facuse deja focul in soba, pocneau butucii si mirosea a lemn ars si a cafea de cicoare...cand plecam eu la drum curtea era maturata, partie pana la poarta! Bunica mea nu s-a certat niciodata cu natura, poate avea mai mult respect si credinta, credinta intr-o putere mai presus de noi, intelepciunea de a accepta viata asa cum vine...
pe ferestile de la bucatarie
Zana Iarna a pictat cu maiestrie
Flori de gheata si de bucurie
Versurile astea naive mi le amintesc in fiecare iarna, scrise de o fetita naiva, care mai vorbeste cu mine din cand in cand, cand joc Rolul de Copil Mare!
- Uite, BuniEly, pomii sunt imbracati in haine de zapada Sunt frumosi...le tine cald?
- Da, le tine cald.
Iarna isi are rosturile ei, Natura stie ce are de facut fara agenda si fara telefon mobil! Sigur ca avem nevoie de ele, iaca, eu acum scriu si public povestea prin mijloace tehnice. Multumesc! Dar ma si bucur de zapada, de fulgii care vin din cer si se astern molcom, tacuti ca o liniste de duminica...
Fie ca linistea zapezilor de altadata si albul iernii prezente sa ne aduca in suflete lumina alba a ingaduintei si generozitatii, credinta in miracolele naturii si respect pentru VIATA!